Somnul și visele
Se zice că somnul este o mică moarte… sau o mică comă. Pare puțin nedreaptă această definiție, pentru unicul interval de timp din economia celor 24 de ore ale unui ciclu zi/noapte, în care se petrec lucruri cu adevărat importante în creierul nostru, de exemplu “toaletarea” și eliminarea deșeurilor rezultate din activitatea cerebrală.
Pare de domeniul evidenței faptul că dacă nu dormim suficient (aprox. 8 ore legate din noapte), nu vom avea energie psihică pentru activitățile zilei. Și tot cortegiul de suferințe care vine la pachet: lipsă de motivație, incapacitatea de a menține focusul pe task-urile de efectuat, oboseală, senzații persistente de frig din cauza deficitului în termoreglare, anxietate și, într-un final, în cazul în care problema somnului persistă, burnout-ul și depresia.
Și asta ar fi doar începutul problemelor… Să nu uităm de rolul visului în viața noastră! Freud denumește visul ca fiind “calea regală de cunoaștere a inconștientului”, acel “rezervor” de resurse care ne conduce întreaga existență. Și tot el precizează importanța și rolul visului: reglator de emoții, reparatoriiu, rezolutiv, etc.
În vis găsim soluții la problemele rămase nerezolvate. După o noapte mai puțin obișnuită, Paul McCartney s-a așezat la masă si a compus melodia Yesterday… restul a fost istoria muzicii.
psih. Dan Graziella
Ce este depresia?
Cauze, simptome, tratament și efectele netratării bolii
Depresia este o tulburare de sănătate mentală caracterizată prin persistența unei stări de tristețe, lipsa interesului sau plăcerii în activități obișnuite și o serie de simptome asociate. Este o afecțiune complexă, iar cauzele pot varia de la factori genetici și biologici la stresul psihologic și experiențele de viață.
Cauzele posibile ale depresiei includ:
Factori genetici: Persoanele cu antecedente familiale de depresie pot avea un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.
Dezechilibre chimice: Deseori, depresia este asociată cu dezechilibre ale substanțelor chimice din creier, cum ar fi serotonină, noradrenalină și dopamină.
Evenimente traumatice: Experiențele traumatice, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, abuzul sau alte evenimente traumatice, pot contribui la dezvoltarea depresiei.
Stresul cronic: Presiunile constante la locul de muncă, probleme financiare sau alte surse de stres pot crește riscul de depresie.
Boli fizice: Anumite condiții medicale, cum ar fi boli cronice sau afecțiuni neurologice, pot contribui la depresie.
Simptomele depresiei pot varia, dar pot include:
Stare persistentă de tristețe sau melancolie.
Pierderea interesului sau plăcerii în activități obișnuite.
Tulburări ale somnului, cum ar fi insomniea sau hipersomnia.
Scădere în greutate sau creștere în greutate semnificativă.
Agitație sau încetinire psihomotorie.
Oboseală sau pierdere de energie constantă.
Sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă.
Dificultăți de concentrare sau luare a deciziilor.
Gânduri sau tendințe suicidale.
Tratament
Tratamentul depresiei poate implica o combinație de terapie psihologică (psihoterapie) și tratament medicamentos, în funcție de severitatea afecțiunii. Antidepresivele sunt adesea prescrise pentru a ajuta la reglarea nivelurilor de substanțe chimice din creier. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este una dintre formele frecvent utilizate de psihoterapie pentru tratarea depresiei, ajutând persoanele să identifice și să schimbe modelele negative de gândire și comportament.
Este important să consulți un profesionist în domeniul sănătății mentale, cum ar fi un psiholog și un psihiatru, pentru a primi diagnosticul corect și un plan de tratament adecvat în cazul în care suspectezi că ai sau cineva apropiat de tine are depresie.
Depresia ignorată și netratată
Depresia netratată poate avea consecințe serioase și extinse asupra sănătății fizice, emoționale și sociale a unei persoane. Iată câteva dintre urmările depresiei netratate:
Agravarea simptomelor: Fără tratament, simptomele depresiei pot deveni mai severe și pot persista pe termen lung, afectând negativ calitatea vieții.
Probleme de sănătate fizică: Depresia netratată poate contribui la apariția sau exacerbarea altor probleme de sănătate fizică, cum ar fi afecțiunile cardiace, diabetul, tulburările de somn și durerile cronice.
Complicații sociale: Depresia poate afecta relațiile interpersonale, inclusiv cele de la locul de muncă și din familie. Persoanele cu depresie netratată pot avea dificultăți în menținerea relațiilor sănătoase și pot experimenta izolare socială.
Abuzul de substanțe: Unii oameni recurg la alcool sau la substanțe psihoactive pentru a face față simptomelor depresiei, ceea ce poate duce la dependență și complicații suplimentare.
Risc crescut de sinucidere: Depresia este asociată cu un risc crescut de gânduri suicidale și comportamente autodistructive. Netratată, această tulburare poate crește riscul de sinucidere.
Probleme cognitive: Depresia poate afecta funcțiile cognitive, cum ar fi memoria și concentrarea, ceea ce poate interfera cu performanța școlară sau profesională.
Impactul asupra calității vieții: Calitatea vieții poate fi semnificativ afectată, cu scăderea satisfacției personale și a capacității de a experimenta bucurie și plăcere în activități obișnuite.
psih. Dan Graziella
Prevenirea stigmatizării sănătății mentale
Prevenirea stigmatizării sănătății mintale implică o schimbare a perspectivelor și a atitudinilor în societate. Iată câteva sugestii:
Educație și informare:
Informează-te despre tulburările de sănătate mintală pentru a înțelege mai bine aceste condiții.
Partajează cunoștințele dobândite cu prietenii, familia și colegii pentru a avea o contribuție pozitivă la schimbarea percepțiilor greșite.
Vorbește deschis despre sănătatea mentală:
Deschide conversații despre sănătatea mintală pentru a reduce stigmatizarea și pentru a încuraja oamenii să vorbească deschis despre experiențele lor.
Evită stereotipurile:
Fii conștient de stereotipurile legate de sănătatea mintală și evită utilizarea lor în limbaj și discurs.
Empatie și susținere:
Fii empatic și susținător față de cei care se confruntă cu probleme de sănătate mintală. Ascultă fără a judeca și oferă sprijin în nevoile lor.
Promovează imaginea pozitivă:
Subliniază succesele și contribuțiile oamenilor care trăiesc cu tulburări de sănătate mintală, evidențiind că pot avea vieți productive și împlinite.
Combaterea limbajului stigmatizant:
Fii atent la cuvintele și expresiile pe care le folosești în discuțiile despre sănătatea mintală și evită limbajul stigmatizant sau denigrator.
Încurajează căutarea de ajutor:
Susține ideea că a cere ajutor profesional pentru probleme de sănătate mintală este un semn de forță și înțelepciune, nu de slăbiciune.
Implicare în comunitate:
Participă la evenimente sau campanii care promovează conștientizarea și înțelegerea sănătății mintale din comunitatea ta.
Încurajează mediatizarea pozitivă:
Promovează povești și exemple pozitive despre oameni care au depășit obstacolele legate de sănătatea mintală, pentru a contracara stereotipurile negative.
Sensibilizare la nevoile individuale:
Recunoaște că fiecare persoană are o experiență unică și că nevoile și resursele pentru gestionarea sănătății mintale pot varia.
Prin aplicarea acestor practici în viața de zi cu zi, fiecare dintre noi putem contribui la schimbarea mentalităților și la reducerea stigmatizării în ceea ce privește sănătatea mintală.
psih. Dan Graziella
Istoria psihologiei
Istoria psihologiei este o poveste fascinantă care se întinde pe parcursul mai multor secole. Iată o trecere în revistă sumară a evoluției psihologiei:
Filosofia Antică: Gânditorii greci precum Socrate, Platon și Aristotel au pus bazele gândirii filosofice cu privire la minte și suflet. Ei au abordat subiecte precum percepția, emoțiile și memoria.
Renasterea și Epoca Modernă: În perioada Renașterii, interesul pentru individualitate și conștiință a crescut. În secolul al XVII-lea, René Descartes a introdus ideea dualismului minte-corp și a fondat psihologia modernă.
Iluminismul: Gânditori precum John Locke și David Hume au susținut ideea empirismului, afirmând că cunoașterea provine din experiență. Aceasta a influențat dezvoltarea ulterioară a psihologiei empirice.
Psihologia Structurală: Wilhelm Wundt, considerat fondatorul psihologiei experimentale, a înființat primul laborator de psihologie în 1879 în Germania. El a studiat conștiința și a dezvoltat psihologia structurală.
Psihologia Funcțională: William James, în Statele Unite, a fost un promotor al psihologiei funcționale, concentrându-se pe modul în care mintea se adaptează la mediul înconjurător.
Psihanaliza: Sigmund Freud a dezvoltat teoria psihanalitică în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, concentrându-se pe importanța inconștientului și a factorilor sexuali în dezvoltarea psihică.
Comportamentismul: În prima jumătate a secolului al XX-lea, comportamentismul, condus de cercetători precum John B. Watson și B.F. Skinner, a dominat peisajul psihologiei, axându-se pe comportamentul observabil și măsurabil.
Psihologia Umanistă: În anii '50 și '60, psihologia umanistă, promovată de Abraham Maslow și Carl Rogers, a subliniat importanța autocunoașterii, autenticității și dezvoltării personale.
Psihologia Cognitivă: În anii '50 și '60, psihologia cognitivă a luat amploare, concentrându-se pe procesele mentale cum ar fi gândirea, percepția și memorarea.
Psihologia Contemporană: În prezent, psihologia cuprinde o varietate de curente și abordări, cum ar fi psihologia biologică, neuropsihologia, psihologia evoluționistă, psihologia socială și multe altele.
Aceasta este o prezentare sumară, iar evoluția psihologiei este mult mai complexă și bogată în detalii și personalități notabile.
psih. Dan Graziella